De ce este Marius Idita – Vâlcean, Bujorean, Cinstit, Serios și Profesionist
“Cred că ar trebui să constatăm cât de mare nevoie avem de oameni care aduc adevărul în fața noastră, atât acel adevăr trecut, uitat, cât și adevărul prezent, pe care-l trăim, dar de care se pare că nu suntem conștienți decât în momentul în care astfel de oameni au curajul de a-l aduce în fața noastră.”
Mircea TUDOR
Mi-am făcut deja un obicei din a mă evidenția în orice împrejurare, socotindu-mă în esență un țăran cu un pic de carte și am copilărit minunându-mă de bijuteria de biserică având hramul ,, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril ˮ din Satul Bogdănești, cel mai frumos sătuc de pe fața pământului, sălașul ciobanilor, văcarilor harnici și aspri, așezați în partea dinspre deal.
Am copilărit și trăit împreună cu părinții și bunicii mei, într-o familie modestă și ortodoxă, mi-a prins bine că am învățat si am muncit în gospodăria bunicilor.
Trecut-au anii repede, ca o părere de rău. Iar dacă peste ani am devenit polițist, aceasta n-o pot desluși îndeajuns de limpede, că așa lasă românul loc și de taină. De aceea n-am uitat că am o datorie de împlinit, o credință de străjuit și o onoare de respectat, că sunt fiul Bisericii Ortodoxe Române.
Dacă părinții mei, bunicii mei și satul meu unde am copilărit în vacanțe mi-au arătat calea dreaptă a vieții, poliția română mi-a dat-o.
Mă simt uneori apăsat de povara întrebării: ce voi lăsa urmașilor mei, Cetățeni ai Comunei Bujoreni, așa cum m-au lăsat pe mine bunicii și părinții mei.
Am absolvit facultatea de Drept, forma de învățământ zi, licențiat în drept, onorat de educația primită de o Universitate prestigioasă, Titu Maiorescu, unde am căutat și mi-am găsit drumul către a învăța cum să respect și să pun în aplicare legile.
La data retragerii din activitate am socotit să mă retrag în locul unde am copilărit, adică in locul unde au trăit bunicii mei și tatăl meu, pentru a mă implica în viața cotidiană a Comunei Bujoreni, pentru a pune în aplicare toate cunoștințele pe care le-am acumulat și a lăsa ceva în urma mea așa cum au lăsat bunicii și părinții mei, un nepot și un copil cu care acolo unde sunt ei să se mândrească de un așa nepot, copil.
“Răsare soarele și fără să cânte cocoșul” zice vorba din bătrâni. Adică treaba merge și fără rătăciții ce se socotesc liberi pe ulițe prin păcălirea si mințirea cetățenilor acestei Comune frumoase, Bujoreni.
În încheiere, “comunitatea se întărește cu un om educat și viziunea dezvoltării acesteia”.
În mandatul meu am pus problema onestității și a moștenirii pe care politicul local o lasă în urmă. Culoarea și interesul nu au lege însă onestitatea este lege.
